Strict legal

La prima vedere, din punct de vedere strict legal și constituțional, pare că este posibil ca Guvernul să emită ordonanțe de urgență în domeniul codului penal, aplicabile imediat după publicarea lor în Monitorul Oficial și având efecte retroactive în domeniul pedepselor pentru infracțiuni dacă sunt modificate, chiar dacă ulterior Parlamentul ar respinge-o, datorită caracterului special al legii penale:

  • conf. art. 115 alin. 4) din Constituție, Guvernul trebuie doar să motiveze urgența (în orice fel):
    • Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.
  • criterile stabilite de art. 115 alin. 6) din Constituție ar fi îndeplinite:
    • Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
  • deși conform art. 115 alin. 7) și 8) din Constituție, Parlementul poate respinge ulterior o asemenea ordonanță și specifica modul în care se tratează efectele juridice temporare de la intrarea ei în vigoare, nu va putea elimina principiul retroactiv al legii penale mai favorabile specificat tot de Constituție, în art. 15, alin. 2):
    • Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege […];
    • Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței;
    • Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Unele voci susțin însă că dacă privim art. 115, alin. 1) din actul fundamental, putem deduce faptul că orice ordonanță trebuie să excludă domeniul legilor organice pentru care guvernul nu poate fi abilitat să emită asemenea acte, iar conform art. 73 alin. 3) lit. h) și i) din Constituție, pedepsele și regimul executării acestora, respectiv grațierea și amnistia colectivă se reglementează prin lege organică:

  • Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
  • Prin lege organica se reglementeaza: […] infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; acordarea amnistiei sau a gratierii colective.

Dar dacă citim cu atenție acest alineat 1) din art. 115 indicat mai sus observăm că vorbește despre ordonanțe, nu despre ordonanțe de urgență, iar acestea din urmă au definiție separată, chiar dacă numele lor include cuvântul ordonanță. Demonstrăm aceasta prin reducere la absurd: n-ar avea altfel nicio noimă ultima parte din alin. 5) al aceluiași articol constituțional, care impune criterii pentru aprobarea unei ordonațe de urgență ce cuprinde (fix!) norme de natura legii organice:

  • Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

Așadar, cred că punctele I 1) și 2) din raționamentul DNA menționat aici nu pot sta în picioare. După părerea mea, se poate deci ataca proiectul de ordonanță de urgență în domeniul grațierii și amnistiei doar pe motiv de lipsă de urgență, așa cum face Asociația Forumul Judecătorilor din România aici.

Advertisements

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Știri și politică and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s