A fi în loc de a avea

Recunosc: de când eram copil îmi plăcea să am jucăriile mele. Aveam și jucării shareable (am un frate și o soră, amândoi mai tineri), dar câteva erau 100% personale. Nu îmi doream să am multe din acestea pentru că era cu atât mai greu să am grijă de ele cu cât erau mai numeroase.

După ce am devenit IT-ist și am primit primul PC (un 386 SX), acesta a devenit din nou ceva ce aveam eu. Foloseam toată familia procesorul, ecranul și tastatura, nu zic nu, dar pe cât posibil, sub supravegherea mea.🙂

Ulterior m-am angajat și am avut primul meu notebook cu adevărat personal (un Acer Travelmate cu Windows XP pe care îl păstrez ca amintire). Din nou, simțeam că era parte din mine. L-am folosit mult timp: chiar și acum funcționează, doar că plasticul chinezesc al carcasei crapă fizic!🙂

Telefonul și laptopul pe care le folosesc acum, societatea comercială la care sunt asociat și serviciile din cloud pe care le folosește, casa în care locuiesc și autoturismul pe care îl conduc sunt, din nou, ale mele, chiar dacă au profiluri și ceilalți membri ai familiei pe PC, am instalate și aplicații pentru copii pe telefon, obiectele din casă nu mai respectă de mult ordinea pe care aș fi preferat-o eu, iar în business clienții au mult control asupra direcției în care mergem: fără orientarea spre piață n-am avea succes.

Încet-încet însă, realizez că simțământul incontrolabil că acestea ar fi parte din mine începe să se estompeze. Nu înseamnă că nu mai am grijă de aceste asset-uri, ci doar că știu – cred că înainte îmi suprimam inconștient acest knowledge – că ele vor fi doar temporar în viața mea și că vor fi înlocuite de altele sau vor suferi schimbări majore, mai mult sau mai puțin dorite.

Mai mult, chiar dacă au o problemă sau alta, dacă găsesc workaround-uri este suficient: nu mă mai stresez atât de mult ca înainte pentru orice chestiune. Greu a fost după petrecerea de la majoratul meu când tasta V de la tastatura 386-ului nu mai funcționa corect fiind “lipită” de un coleg cu ceva bere, deși am pus o husă peste computer în acea seară!🙂

Acum simt că e destul că sunt acasă împreună cu familia mea, iar pe plan profesional că sunt în domeniul IT și că mă descurc să aleg device-urile și serviciile necesare, să analizez mereu tehnologii noi și să selectez ce e mai bun, să creez aplicații pentru diverse platforme, să îmi aduc aportul în businessul în care sunt implicat și – poate, în consecință – la dezvoltarea societății, iar acestea par să devină mult mai importante pentru mine decât a avea sau nu anumite gadgeturi sau alte tipuri de artefacte fizice (rămânând, totuși, fanul multora dintre ele).

Egoismul e tot aici, dar își schimbă felul.🙂

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Hobby-uri and tagged , , . Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s