Exercițiu juridic

Vă propun – ca fapt divers – un exercițiu. Detașați-vă, pentru puțin timp, atât de politic cât și de realitate (de Băsescu, de Ponta, de Antonescu, de PDL, de USL, de toate declarațiile tuturor, de chestiunea numărului real de români cu drept de vot, dar și de părerile unor lideri europeni) și deveniți mental judecător într-un stat de drept suveran. (Așa trebuie să-și desfășoare activitatea și judecătorii Curții Constituționale: profesionist.)

Recunosc: realitatea concretă este, de obicei, mult mai interesantă decât legislația teoretică și decât jurisprudența, dar dacă ne dorim realitate fără surprize, democrație și libertate – inclusiv din punct de vedere personal și practic, azi și în viitor! – trebuie să cunoaștem și să respectăm regulile.

Sunt curios ce obțineți!

(Actualizare: Nu susțin că nu s-au încălcat niște reguli – același concept invocat acum de mine – atunci când s-au luat unele măsuri premergătoare referendumului de către guvern și de către Parlamentul României, dar consider că din punct de vedere juridic acele încălcări nu pot fi luate în considerare – nu există prevederi legale definite pentru a putea analiza și cataloga acele meta-situații. Dacă totuși dorim să intrăm în filosofie, după părerea mea, din punct de vedere democratic nu au avut repercusiuni din moment ce scopul executivului și al legiuitorului a fost, după cum s-a văzut în final, obținerea un referendum popular. Și deși consider că s-a adus atingere eticii, remarc și că nu e nimic nou pentru politica noastră în această direcție. Să ne amintim numai de legile adoptate de către PDL+aliați fără cvorum în Camera Deputaților pe vremea Robertei Anastase! Se pare că asemenea derapaje pot avea doar consecințe politice și, din câte realizez, au și avut, de ambele părți, și probabil că vor continua să aibă.)

Notă: Truncherile din textele de mai jos au numai rolul de a permite parcurgerea mai ușoară a noțiunilor pe care le consider importante în contextul dat al României și – în opinia mea – nu sunt de natură să denatureze sensul general al actelor prezentate. Cei care doresc, pot consulta textele integrale în Monitorul Oficial sau utilizând un serviciu extins, precum LegisPlus.ro (sursa la care am apelat eu).

CONSTITUTIE
Data intrarii in vigoare: 31 Octombrie 2003

[…]

TITLUL II
Drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale
CAP. I
Dispoziţii comune
ART. 15
Universalitatea
[…]
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

[…]

AVIZ CONSULTATIV nr. 1 din 6 iulie 2012
privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 6 iulie 2012

Data intrarii in vigoare: 06 Iulie 2012

[…]

2. Art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã prevede cã Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie “în cazul sãvârşirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituţiei”.
Întrucât textul constituţional nu defineşte noţiunea de “fapte grave”, pentru a statua dacã sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, Curtea Constituţionalã […] a statuat cã “Este evident cã o faptã, adicã o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcã prevederile Constituţiei, este gravã prin raportare chiar la obiectul încãlcãrii.

[…]

Autorii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României mai susţin cã “sunt nenumãrate situaţiile în care Preşedintele a acţionat în calitate de prim-ministru, asumându-şi mãsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie sã nu se mai plãteascã arieratele la medicamente etc.) […]
Cea mai gravã însã a fost situaţia generatã de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai cã Preşedintele s-a substituit Executivului, dar mãsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor.

[…]

Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine cã, potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţie, Guvernul “asigurã realizarea politicii şi interne şi externe a ţãrii şi exercitã conducerea generalã a administraţiei publice”, iar, potrivit art. 80 din Constituţie, “(1) Preşedintele României reprezintã statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unitãţii şi al integritãţii teritoriale a ţãrii.
(2) Preşedintele României vegheazã la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
Faptul cã Preşedintele României, prin comportamentul sãu politic, şi-a asumat public iniţiativa luãrii unor mãsuri economico-sociale, înainte ca acestea sã fie adoptate de cãtre Guvern, prin asumarea rãspunderii, poate fi reţinut ca o încercare de a diminua rolul şi atribuţiile primului ministru.
De aceea, aceastã atitudine imputatã domnului Traian Bãsescu nu poate fi încadratã în conceptul “opinii şi opţiuni politice”, astfel cum acesta a fost stabilit de Curtea Constituţionalã prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, potrivit cãruia Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimitãţii sale, sã exprime, sã formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autoritãţilor publice şi a exponenţilor acestora.

[…]

HOTARARE nr. 33 din 6 iulie 2012
privind suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 457 din 6 iulie 2012

Data intrarii in vigoare: 06 Iulie 2012

[…]

ART. 1
Domnul Traian Bãsescu se suspendã din funcţia de Preşedinte al României.

[…]

LEGE nr. 3 din 22 februarie 2000 (*actualizata*)
privind organizarea si desfasurarea referendumului
(actualizata pana la data de 5 iulie 2012*)
EMITENT: PARLAMENTUL

Data intrarii in vigoare: 25 Martie 2000

Forma consolidata valabila la data de 06 Iulie 2012

Prezenta forma consolidata este valabila incepand cu data de 05 Iulie 2012, pana la data de 06 Iulie 2012

[…]

ART. 5
(1) Referendumul naţional si referendumul local se organizeazã si se desfãşoarã potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Referendumul este valabil dacã la acesta participã cel puţin jumãtate plus unul din numãrul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

[…]

ART. 10
Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobatã dacã a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetãţenilor care au participat la referendum.

[…]

DECIZIE nr. 420 din 3 mai 2007
referitoare la constitutionalitatea Legii pentru modificarea
art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 4 mai 2007

Data intrarii in vigoare: 04 Mai 2007

Cu adresa nr. 51/1526 din 26 martie 2007, […]

Se mai aratã cã textul de lege adoptat are caracter retroactiv, fiind aşadar contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, prin aceea cã “stabileşte o altã modalitate de demitere a Preşedintelui decât cea prevãzutã de lege la data alegerii sale în funcţie” şi “astfel de modificãri esenţiale nu pot interveni în timpul exercitãrii mandatului”.

[…]

CURTEA,
examinând sesizarea […], reţine urmãtoarele: […] modificarea iniţialã a
Legii nr. 3/2000 s-a adoptat de Parlament la începutul lunii februarie 2007, Curtea Constituţionalã fiind sesizatã pentru controlul constituţionalitãţii ei la 12 februarie 2007, când nu se înregistrase la Parlament propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. Chiar şi forma actualã a legii de modificare a fost adoptatã, la 21 martie 2007, înainte ca Parlamentul sã fi hotãrât suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, prin hotãrârea din 20 aprilie 2007, când s-a cunoscut cã va trebui organizat referendumul pentru demiterea Preşedintelui României.

[…]

Actualizare: Curtea Constituțională a soluționat exercițiul propus, susținând că însuși formularea acestuia “sfidează logica juridică” – noroc că pentru mine aspectele judridice sunt doar un hobby Smile:

Extras din Hot. 3/2.08.2012 a CCR

Curtea constată că procedura referendumului a fost declanşată prin Hotărârea Parlamentului nr.33/2012 privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României care a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 6 iulie 2012, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.457 din 6 iulie 2012.

La momentul adoptării acestei hotărâri, 6 iulie 2012, prevederile art.10 din Legea nr.3/2000, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.452 din 5 iulie 2012, aveau următoarea redactare „Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum”.
Prin Decizia nr.731 din 10 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.478 din 12 iulie 2012, Curtea Constituţională, în cadrul controlului a priori de constituţionalitate a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a constatat că aceasta este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Pe cale de consecinţă, Decizia Curţii Constituţionale a circumstanţiat soluţia legislativă a prevederile art.10 din Legea nr.3/2000, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului care erau în vigoare, acestea urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv în interpretarea dată de Curte. Legea în cauză a fost promulgată şi a devenit Legea nr.131/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.489 din 17 iulie 2012, care, la art.10, prevede că „Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă, în urma desfăşurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.”

Ulterior, Parlamentul a luat în dezbatere legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului şi, ţinând seama de Decizia Curţii Constituţionale nr.731 din 10 iulie 2012, a adoptat Legea nr. 153 din 24 iulie 2012, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.511 din 24 iulie 2012. Astfel, prin articolul unic pct.1 din legea de aprobare, s-au abrogat prevederile art.I pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2012.
Curtea constată că ulterior declanşării procedurii referendumului, au survenit mai multe evenimente legislative de natură să modifice cadrul legal de desfăşurare a acestei proceduri. Astfel, atât Legea nr.131/2012 pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cât şi Legea nr. 153/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2012 au adus mai multe modificări Legii nr.3/2000. Pe lângă cele care vizează aspecte de ordin organizatoric, cele mai importante modificări privesc:

– eliminarea derogării în ceea ce priveşte referendumul privind demiterea Preşedintelui României de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse în art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 care reglementau cvorumul de validitate a referendumului;
– stabilirea programului de vot, respectiv scrutinul se va deschide la ora 7,00 şi se va încheia la ora 23,00.

Cu privire la materia cvorumului de participare necesar validării refendumului naţional şi a majorităţii de vot necesare demiterii Preşedintelui României, Curtea reţine că de la apariţia sa şi până la data pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr.731 din 10 iulie 2012, Legea nr.3/2000 a suferit mai multe modificări, astfel:

– prima formă a legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 24 februarie 2000, prevedea la art.5 alin.(2) că „Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”, iar la art.10 că „Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.”;
– ulterior, art.10 din Legea nr. 3/2000 a fost modificat prin Legea nr.129/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.300 din 5 mai 2007, stabilind că „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.”;
– o nouă modificare a survenit prin Legea nr.62/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, care a modificat art.10 în sensul că „Demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.”;
– în fine, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului a operat o nouă modificare asupra dispoziţiilor art.10, care au dobândit următorul cuprins „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum.”

Din perspectiva acestor evoluţii legislative, Curtea aminteşte că, în Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat în 2007, Comisia europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) a recomandat statelor asigurarea unei stabilităţi în ceea ce priveşte legislaţia în această materie. Or, stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral, iar modificarea frecventă a normelor şi caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul, astfel că trebuie evitată modificarea frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de referendum a aspectelor sale fundamentale. Luând în discuţie, în acest context, forţa juridică a dispoziţiilor acestui cod, invocat de autorii sesizării, Curtea reţine că într-adevăr acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele – care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim – îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie de referendum, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a drepturilor de natură politică, în special. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a subliniat necesitatea stabilităţii legilor în materia electorală şi în materia referendumului, ca expresie a principiului securităţii juridice.

Curtea constată că modificările aduse legii referendumului, prin Legea nr.153/2012, în ceea ce priveşte eliminarea derogării referitoare la referendumul privind demiterea Preşedintelui României de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse în art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 care reglementau cvorumul de validitate a referendumului, nu constituie rezultatul unei opţiuni arbitrare a legiuitorului, care să cadă sub incidenţa Codului de bune practici în materie de referendum, adoptat de Comisia de la Veneţia.

Potrivit prevederilor art.147 alin.(4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

Aşa fiind, prevederile Legii nr.3/2000, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2012, care prevedeau că „Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum” nu mai puteau fi aplicate de nici o autoritate publică implicată în procedura referendumului aflată în curs de desfăşurare. Or, intervenţia imediată a legiuitorului a fost în deplină concordanţă cu exigenţele constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi a fost menită să preîntâmpine apariţia unor grave probleme legate de stabilirea cadrului legal aplicabil procedurii pendinte a referendumului. Susţinerea inaplicabilităţii Deciziei Curţii Constituţionale nr.731 din 10 iulie 2012 procedurii referendumului din data de 29 iulie 2012, pe motiv că această procedură a fost declanşată la o dată anterioară pronunţării deciziei prin care instanţa constituţională sancţiona o anumită interpretare a normelor legale aplicabile acestei proceduri, ar echivala, pe de o parte, cu lipsirea de efecte juridice a actului jurisdicţional al Curţii, ceea ce contravine flagrant dispoziţiilor art.147 din Constituţie, şi pe de altă parte, cu acceptarea unei situaţii de neconceput, respectiv ca procedura referendumului să fie guvernată de dispoziţii legale care şi-au pierdut legitimitatea constituţională, în vădită contradicţie cu principiile statului de drept şi al supremaţiei Constituţiei, prevăzute de art.1 din Legea fundamentală.

În ceea ce priveşte intervalul orar de vot, Curtea reţine că extinderea acestuia de la 12 ore (în forma iniţială a Legii nr. 3/2000, referendumul se desfăşura între orele 8,00 şi 20,00) la 16 ore (în urma modificării operate prin Legea nr.153/2012, referendumul se desfăşoară între orele 7,00 şi 23,00) reprezintă voinţa legiuitorului de a asigura o prezenţă cât mai mare la vot a cetăţenilor, corelativ cu instituirea cvorumului care asigură valabilitatea referendumului (a se vedea şi Decizia nr.735 din 24 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2012).

Pe de altă parte, Curtea nu poate să nu remarce faptul că în situaţia în care ar da curs celor solicitate de autorii sesizării, respectiv ar constata aplicabilitatea prevederilor în vigoare la data declanşării procedurii referendumului şi anume a prevederilor Legii nr.3/2000, aşa cum aceasta fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.41/2012, soluţia pe care Curtea Constituţională ar pronunţa-o în ceea ce priveşte respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia ar fi tot aceea de invalidare a referendumului, întrucât programul de desfăşurare a acestuia a fost în afara cadrului legal în vigoare. Astfel, dacă s-ar reţine aplicabilitatea dispoziţiilor în vigoare la data declanşării procedurii, scrutinul ar fi trebuit să se desfăşoare în intervalul orar 8,00-20,00. Or, dispoziţiile legii modificatoare, fiind de ordine publică, au fost de imediată aplicare, astfel că referendumul s-a deschis la ora 7,00 şi s-a încheiat la ora 23,00.

Aşadar, Curtea nu poate reţine aplicabilitatea pro parte a legii în vigoare la data declanşării procedurii referendumului şi pro parte a legii care a intervenit ulterior, astfel că, din această perspectivă, susţinerea autorilor sesizării sfidează logica juridică.

De altfel, Legea nr.153/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.41/2012 a fost supusă controlului a priori de constituţionalitate, Curtea Constituţională constatând conformitatea acesteia cu Legea fundamentală.

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Hobby-uri and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Exercițiu juridic

  1. Sorin Dolha says:

    Pentru cei interesați, am inclus soluția problemei propuse, așa cum a fost formulată de CCR, la finalul postului inițial.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s