De frica

Sunt un om din preistorie. Observ ca toate vietuitoarele, inclusiv semenii mei, mor. Empatic fiind, postulez ca si eu voi muri. Creierul meu intra intr-o stare nevrotica: frica de sfarsit devine mult prea greu de suportat. Imaginatia imi da solutia: poate ca viata mea nu se sfarseste prin moarte. Poate exista Dumnezeu si viata de apoi. Repet in fiecare zi: poate exista Dumnezeu. Pana cand ajung sa cred eu insumi propria-mi nascocire: ce bine ca are creierul si functia asta! Dar am alungat frica, nu-i asa? La fel si cei din jurul meu. Totemul e ales, initiem si niste ritualuri. Religia e gata. Voi transmite si copiilor si nepotilor mei ideea. Acum nu mai mi-e frica. Doar ca urmasii mei isi vor pierde si ei vremea cu hobby-ul meu. Ah, never mind, oricum mai bine asa, un “pic” drogati, decat nihilisti atei! Las’ ca, eventual, s-or prinde ei. Asa sa-i ajute… Dumnezeu! (Ori selectia naturala/dezintoxicarea?)

Asa cum s-ar fi putut gandi si filosoful nostru preistoric, selectia naturala genereaza, de fapt, frica, pentru motive bine intemeiate in epoca respectiva, dar poate in final tot mutatiile genetice aleatoare ne vor scapa de ea in mod similar si firesc, impreuna cu toate consecintele-i, dupa parerea mea, nefaste…

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Hobby-uri and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s