Reducere la absurd

O întrebare: de ce ar oferi, oare, Dumnezeu, presuspus a fi bun, creației sale – omului – puterea de a decide pentru sine între credința indubitabilă în divinitate și îndoială?

Mie mi se pare că a oferi creației proprii posibilitatea de a alege direct între credință și cercetare este sadică, pentru că, din punctul creaturii de vedere, dacă greșește în această alegere aparent simplă, e foarte rău: dacă se îndoiește și creatorul există, va suporta consecințe negative din partea acestuia în “viața de apoi”, iar dacă nu se îndoiește și creatorul nu există, atunci își alocă viața curentă unei credințe false, pierzându-și, practic timpul și energia.

Dacă acceptăm axioma care stabilește că binele nu include elemente sadice, am demonstrat, prin reducere la absurd, fie că Dumnezeu nu e bun (lucru eliminat însă din definiție), ori, alternativ, că nu Dumnezeu a creat omul sau cel puțin că nu el i-a oferit puterea de a decide între religie și știință, omul fiind atunci un fel de “Dumnezeu” de sine stătător (confirmându-se ideea mea de egalitate prezentată înt-un articol anterior).

Notă: Cineva ar putea spune că am greșit raționamentul, pentru că nu pot exista consecințe negative din partea unui Dumnezeu bun, nici măcar în “viața de apoi”; dar atunci, înseamnă fie că Dumnezeu include și răul, fiind din nou greșită presupunerea inițială, ori că Dumnezeu nici măcar nu există sau, dacă există, nu va aduce, oricum, atingere oamenilor, chiar dacă aceștia nu sunt credincioși – așadar este mai bine pentru orice om să aleagă îndoiala și calea cercetării în locul credinței oarbe, iar dacă omul poate deduce asta singur, înseamnă că i-a dat, pe lângă puterea de a decide, un sfat suplimentar: nu vă pierdeți vremea cu credința, că nu vă fac nimic! (Dacă aveți simțul umorului sau dacă trebuie neapărat să credeți că Dumnezeu există și a creat omenirea, puteți interpreta și așa: raționamentul de mai sus vă este transmis de către însuși Dumnezeu, prin mine – “Mesia rațională”, aka “Minus Zero” – pentru a realiza că nu trebuie să-i dedicați lui timpul vieții dumneavoastră – mai bine folosiți-l pentru semenii voștri, pentru dezvoltarea speciei, respectiv pentru evoluția vieții în general – Dumnezeu vrea să-și vadă creația la lucru, nu la întins mâna!)

Concluzie finală: Fie Dumnezeu nu există, fie nu el a creat omul, fie nu e el sursa liberului arbitru, fie nu e bun (ci sadic), sau nu ne dorește creduli.

Actualizare: Concluzie alternativă: dacă Dumnezeu ar fi creat omul, atunci ar fi fost de bun simț ca el să-i spună acestuia din urmă în mod explicit (și să-i reamintească, dacă e cazul, permanent), că el e creatorul și care e treaba creației sale pe planetă. Altfel, ar trebui să se aștepte ca oamenii să nu creadă în vreun creator din pur pragmatism (sau prea multă filosofie). Ori logica mea e greșită, dar atunci de ce mi-a dat-o Dumnezeu așa? Poate pentru că nu mi-a dat-o el?🙂

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Hobby-uri and tagged , , , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Reducere la absurd

  1. Andrei says:

    Când creștinii au axiomat că binele e mai presus de rău, că D-zeu e bun și nu e rău, etc. și-au cam tras singuri un glonte în picior fără să-și dea seama. Pe de altă parte, nu cred că ar fi devenit atât de populari fără astfel de concesii. Și la ei în ogradă e plin de politicieni🙂

  2. Cristi says:

    Concluzia ii alta: Dumnezeu EXISTA, EL a creat omul si Lui trebuie dedicat timpul (scurt) care ni l-a dat de trait pe acest pamant desigur fiind alaturi si de semeni. Dar El ne-a dat si puterea de a alege intre bine si rau, cu consecintele de rigoare. Credinta nu e o ”pierdere de vreme” dimpotriva e un timp castigat! Ceea ce vezi nu este credinta…ci o incredintare in lucrurile care nu se vad – asta se numeste credinta!

    • Sorin Dolha says:

      Pot crede în “lucrurile care nu se vad” și eu, dar numai dacă le pot auzi, atinge ori simți în orice alt mod, fie direct, fie prin efectele acestora. Mai mult, ca să cred în ele trebuie ca experimentele să fie repetitive (mă bazez pe simetria în timp a legilor universului). Desigur, pot greși că aleg să cred numai pe baza simetriei respective, dar e alegerea mea. Dacă Dumnezeu m-a lăsat să aleg, poate așa vrea el să fiu eu. “Thank God I’m an atheist”🙂

  3. Cristi says:

    Nu e logic ce spui. Gandesti prea filozofic orice lucru. Sa iti dau un exemplu: daca o persoana nevazatoare nu a vazut niciodata Luna, nu inseamna ea ca nu exista, nu? Daca nu vezi curentul electric sau radiatiile …nu inseamna ca ele nu exista. Blogul acesta l-a creat cineva nu? Nu o iesit la intamplare. La fel si calculatorul pe care scrii. Tot asa si tu si eu si orice faptura are un Creator. Noi suntem prea mici si limitati ca sa il pricepem. Multumeste-i lui D-zeu ca existi si esti sanatos si poti vedea si nu te-ai nascut cu handicapuri ca sa depinzi de cineva all time… nu ca esti atheist. Trebuie vazute altfel lucrurile, nu filozofii. Acestea te fac sa gandesti ca faci umbra degeaba pamantului, traiesti traiesti..mori mori..dar nu e asa.

  4. Sorin Dolha says:

    După umila mea părere, “daca o persoana nevazatoare nu a vazut niciodata Luna”, ea poate crede că există Luna doar pentru că îi spune cineva cum spui tu (adică pe bază de credință) dar poate cerceta prin alte mijloace pentru a-și face o părere proprie, dacă nu are încredere: poate, cu ceva efort, desigur, gândi un experiment pentru a verifica atracția corpului ceresc, de exemplu prin cercetarea mareelor (poate face asta și un nevăzător, apa e udă!) Astfel, ea poate alege să nu creadă pur și simplu în Lună doar pentru că unii îi spun că există, ci pentru că poate verifica asta singură. Desigur, ea poate decide și să aibă încredere, pur și simplu, că cineva îi spune adevărul, mai ales dacă are încredere că acel cineva a verificat înainte acest lucru și dacă sunt mai multe persoane care se susțin. Dar chiar și atunci nu e vorba de credință pură, ci de încredere în verificarea făcută de alții. E cu totul altceva când cineva îți spune: “așa e, am verificat eu, uite detaliile…”, comparând cu “așa e, pentru că așa cred eu că e punct”. De asta cred eu că nu ai dreptate în comparațiile făcute (nu mai extind discuția la treaba cu curentul electric pe care nu-l vezi – doar poți pune limba pe ambele borne ale unei baterii de 9V și vei simți care-i treaba fără să vezi ceva; ca să nu fiu rău să zic de priză). În final, cred că e clar că avem opinii divergente și cred de asemenea că nu prea are rost discuția în contradictoriu având în vedere natura subiectului; respect, desigur, toate opiniile, e o lume liberă, așa că good luck!

  5. Dragi oameni,
    Şmecheria este că Domnezeu există, deoarece a creat lumea, altfel lumea ar exista de la infinit la infinit (ceea ce ar fi cam acelaşi lucru). Păcăleala este că s-au găsit şmecheri care s-au autodeclarat că ei sunt Domneueu şi că a venit pe pământ. În consecinţă ei cer (şi ne ameninţă) să ne închinăm lor, să ascultăm orbeşte ordinele lor, să le plătim lefuri mari, să le dăm bunuri etc.
    Ei, întrebarea mea este: Nu cumva aceşti şmecheri sunt dracul îmbrăcat în starie arabe?

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s