Supărări depășite

În urma zilei de ieri, am crezut că sunt supărat pe mine însumi; nu din unul, ci din două motive, simultan!

Mi-am dat însă seama ulterior că m-am înșelat în ambele cazuri:

  1. Am urmărit recent un reportaj în care se vorbea despre țigani. Și gândindu-mă la atitudinea mea față de ei m-am simțit inițial un pic (sau un pic mai mult) rasist: m-am gândit că dacă cineva mi-ar propune să aleg, pentru a-l angaja în echipa mea fie un român, fie un țigan (în discuția curentă nu are importanță sexul, dar, pentru simplitate, hai să presupunem că ar fi același) aș alege, din prejudecată statistică, imediat, românul. Dar am cercetat mai amănunțit situația și mi-am dat seama că nu aș face, de fapt, așa: aș vrea să-i testez pe amândoi înainte de a aleg (sunt ambii, simpli indivizi, nu populații întregi, neputând fi aplicate statisticile), întrucât în echipa mea aș vrea, cu siguranță, pe cineva de valoare pentru ce am eu nevoie). În schimb, trebuie să recunosc că am (încă) unele prejudecăți statistice din alte puncte de vedere: de exemplu, dacă bate cineva la ușă, nu-i deschid dacă arată – pentru mine – a om violent, fie el român, țigan, sau orice altă nație, și nici dacă pare să vândă ceva Smile. Deși aceste motive sunt de asemenea oarecum discriminatorii, ele au (pentru mine) doar scop practic (bazate pe teamă, respectiv lene/dezinteres) și nicidecum nu pt fi catalogat ca rasist din aceste motive!
  2. În ultima vreme am tot văzut acțiuni vădit neconstituționale executate de politicieni români de la putere. Deși mi-a sărit de multe ori muștarul, n-am ieșit la un protest spontan, în stradă, poate adunând și alte persoane în jurul meu. Când m-am gândit azi la acest lucru, inițial m-am simțit oarecum lipsit de curaj. Dar acordând mai multă atenție problemei, mi-am dat seama că de fapt e vorba de lene. În plus, mulți oameni din jurul meu sunt leneși (ca mine) sau, mai mult, se tem să protesteze din diverse motive (n-aș avea împreună cu cine să protestez – aș fi cam lame de unul singur). Totuși, dacă analizez și mai mult, îmi pare că am un minim de curaj, deoarece scriu pe blog sau pe Facebook, sub formă de protest, oricând ceva de acel gen mă neliniștește. Cel puțin aceasta mă face să mă simt mai bine! Smile with tongue out

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Știri și politică and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s