Corupție și prostie. Ce-i de făcut? Continuare (Romanian)

În legătură cu acest articol anterior, s-au mai adăugat 2 posibile puncte pe lista de to do:

  • Să-i ținem minte pe proști și pe corupți și să-i lovim ulterior, când avem posibilitatea, în punctul lor slab (fiecare trebuie să aibă unul, doar că uneori trebuie timp pentru a-l descoperi): într-adevăr, a râde de proști poate să nu aibă succes, pentru că poate că râd cu tine și nu-și dau seama de motivul hohotelor (nu m-am gândit la asta suficient, recunosc – deși totuși, dacă de mine ar râde cineva, m-aș gândi destul de mult de ce o face și dacă nu trebuie să schimb ceva, deci poate nu toți proștii sunt la fel de proști, poate sunt și proști mai înțelepți, și totodată mai puțin modești, ca mine acum :-)); iar a pârî este de asemenea foarte urât și poate să nu aibă oricum efecte, altele decât a-ți obține o imagine proprie mai proastă, de pârâcios (cine pârăște la școală nu e văzut cu ochi buni de colegi și poate ajunge marginalizat).
    OK am înțeles, dar nu-s de acord nici cu lovitura ulterioară (bazată pe justiția personală, subiectivă din start și până la final – deci incompatibilă cu noțiunea de stat de drept european): chiar dacă am accepta această idee, ce ne facem în cazurile în care nici nu ne mai întâlnim cu persoana pe care am fi putut-o pârî? O ținem noi minte, ca s-o lovim ulterior, dar poate o ținem minte degeaba: poate nu o mai vedem niciodată?
    Sunt de acord totuși că acest principiu ar funcționa în grup restrâns (adică nu-l pârăști la autorități pe un prieten, ci îl lovești la coaste mâine, când găsești o portiță :-)). Nu știu însă dacă asta nu-i la fel de urât (sau mai urât) cu a pârî. Sau dacă ulterior vei mai avea alți prieteni.
    Dar atât, asta-i maximum, oricum, ce se poate obține.
  • Puterea exemplului. După părerea mea, aceasta era de la sine înțeleasă: singura problemă cu exemplul bun dat de fiecare în parte este că mulți ar putea râde de exemplificator, cel puțin la prima vedere: când lumea vede că tu faci ceva bine, corect, conform cu regulile, chiar și când nu te verifică nimeni, iar ei (toți restul sau mulți dintre ei) încalcă principiile pentru că așa obțin mai mult profit (de orice natură o fi el, nu neapărat financiar) și desigur, pentru că se poate, deci de ce nu, ar putea începe să te marginalizeze sau să te vorbească pe la spate și să râdă de tine, considerându-te un prost (vezi prima mea idee :-)). Dar cred că nu e mare lucru să ignori niște râsete de acest fel (despre care știi că sunt doar oarecum ciudoase), ulterior s-ar putea dovedi totuși că râsul acela n-a fost râsul lor și că exemplul tău a ajutat să-și schimbe și alții, până la urmă, încet-încet, mentalitatea (căci despre asta este vorba).
    Într-adevăr, merita totuși să discutăm și despre aceste lucruri. Dar pe lângă exemplul propriu cred că mai putem găsi și alte lucruri de făcut, pentru a grăbi îmbunătățirile în societate (altfel procesul ar putea dura destul de mult), de aceea am pus, de fapt, întrebarea inițială (ce-i de făcut, concret, acum?) Aștept în continuare ideile voastre!

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Știri și politică. Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s