Corupție și prostie. Ce-i de făcut? (Romanian)

Știu, deja v-ați plictisit de politică. Și eu. Aș vrea să nu trebuiască să mă gândesc la astfel de subiecte. Dar n-am ce face. Problema existențială despre care vreau să vorbesc azi este următoarea:

După cum este (aproape) unanim acceptat:

  • România este una dintre cele mai corupte țări din Europa (conform multiplelor studii externe difuzate în presa mondială);
  • Se dovedește zi de zi că are și una dintre cele mai “maneliste” populații;
    • nu mă refer aici la nivelul de îndrăgire a genului muzical, ci, de exemplu:
      • la recentele imagini cu mulți cetățeni ieșeni care au luat cu asalt la propriu rafturile unui nou magazin de… bricolaj, pentru… niște simple reduceri la mașinile de găurit sau la ghivecele de flori;
      • la oamenii care ies în stradă pentru a susține post-factum o persoană condamndată definitiv de justiție într-un stat zice-se de drept, precum, zilele trecute, primarul Băii Mari;
      • la politicienii inculți pe care nu-i poți convinge nicicum să înțeleagă acuzativul limbii române;
      • la modul în care pot fi manipulați atât de ușor atât de mulți cetățeni pentru a vota într-o direcție sau alta;
      • ș.a.m.d.

Însă totuși:

  • Eu aș vrea să trăiesc în această țară (pentru simplul fapt că mi-e mai ușor aici decât oriunde altundeva).

În aceste condiții, nu pot să nu mă întreb ce-i de făcut pentru a schimba lucrurile în bine? Iată și răspunsurile pe care mi le-am dat, deeocamdată, singur:

  • Nu am eu (sau noi, ăștia mici, în general) cum să eradicăm în întregime prostia, și nici corupția, din țară; ar trebui ca toată lumea să înceapă să gândească cu propriul creier (să facă ce spune titlul imnului național, adică să se deștepte), apoi să-și și schimbe mentalitatea; aceste două lucruri sunt sigur nerealizabile, cel puțin în viitorul apropiat.
  • Totuși, cred că există cîte o soluție de tip “workaround” (cum ar zice programatorii) pentru fiecare dintre cele două deziderate:
    • să râdem de toți proștii: chiar dacă a râde de cineva pare un lucru rău, s-ar putea ca acest lucru să îi ajute să se gândească de două ori data viitoare înainte să facă sau să spună o prostie;
    • să pârâm toate faptele rele: chiar dacă nu sună bine nici asta, dacă pârăști unei autorități a statului o faptă, chiar fără dovezi care să o susțină, începe o anchetă sau un control, care până la urmă poate măcar îi va speria pe făptuitorii negativi, așa încât să nu continue în aceeași direcție în viitor; fără scandal, dar cu hotărâre; și pe cât posibil (în limita timpului personal), fără excepții (adică să pârâm atât faptele foarte grave, cât și cele mai puțin importante, putând fi acceptată desigur ordonarea după prioritate).

Până acum, recunosc, n-am aplicat aceste idei nici eu, mi se par un pic grotești. Nu sunt sigur că o să pot să ies din rutina “dolce far niente” de tip românesc nici în viitor, dar alte soluții n-am găsit deocamdată. Aștept însă și părerea voastră, voi ce ziceți, ce-i de făcut? (Aștept propuneri pragmatice pe care să le putem pune în aplicare cu toții, chestiuni concrete nu abstacții sau generalități.)

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Știri și politică. Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s