Despre confruntare (Romanian)

Iată că în sfârșit, aseară, s-au confruntat prezidențiabilii noștri și vreau să-mi dau și eu cu părerea: neavizată și, ca orice părere, subiectivă. Îmi voi permite, de asemenea, aroganța de a acorda note celor doi candidați între 1 și 10, pe diferite subiecte și să fac apoi media, ca la școală, pentru a vedea cine a câștigat în opinia mea.

  1. Programe și idei prezentate:
    • au fost foarte slabe, din partea ambilor candidați: au vorbit mult despre ce va trebui să facă următorul Guvern și despre legile care vor trebui emise de Parlament, dar foarte puțin despre ce ar trebui să facă ei prin prisma prerogativelor constituționale pe care le conferă funcția pentru care candidează (cum mă așteptam);
    • actualul președinte, dl. Traian Băsescu nu a dat un răspuns satisfăcător, referindu-ne la aceleași prerogative, referitor la mandatul său curent (aproape trecut) și la rezultatele sale, folosind în continuare îndeosebi timpul viitor pentru verbe (ceea ce nu este în regulă atunci când unul dintre candidați este deja în funcția râvnită pentru un mandat suplimentar);
    • Note:
      • Mircea Geoană: 5
      • Traian Băsescu: 4
  2. Atacuri și reacții:
    • dl. Mircea Geoană a rămas diplomat, dar slab, supus unui tir de atacuri din partea contracandidatului dintre care multe necontracarate corespunzător (putea răspunde la multe atacuri simplu, fără să atace și fără să iasă din cadrul moral, și totuși multe răspunsuri au lipsit deși erau necesare; oricum, din acest punct de vedere, al lipsei agresivității, a pierdut multe puncte pentru că prin natura sa omul este un animal agresiv, iar românii nu fac excepție: din păcate, unii chiar se bucură sau se distrează când cineva lovește sub centură, provocând eventual lipsă de reacție);
    • dl. Traian Băsescu a atacat mult prea mult la nivel inferior (la asta mă așteptam, dar în continuare nu-i stă bine, mai ales fiind președinte deocamdată în funcție); în plus, referindu-se eventual la puținele atacuri (la nivel superior) venite din partea domnului Geoană, răspunea senin “am geșitca și cum (ca prin minune) aceasta l-ar fi exonerat de vină (din păcate însă mulți români merg pe ideea că “greșeala recunoscută e pe jumătate iertată” care este OK a fi aplicată în educația unor copii, dar nu și în cazul în care vorbim despre persoane candidate la asemenea funcții în stat, cum este cea de președinte);
    • Note:
      • Mircea Geoană: 4
      • Traian Băsescu: 4
      • Puncte culminante:
        • pentru dl. Mircea Geoană problema cea mai mare pare a fi întâlnirea (confirmată) din seara precedentă avută cu dl. Vântu, la domiciliul “mogulului”: această întâlnire a fost o greșeală de campanie imensă în ochii unei mari părți din public pentru simplul fapt că păpușeria mogulilor era un subiect de campanie important al contracandidatului său; chiar dacă a jurat (pe Biblie, dar din partea mea era la fel și dacă jura pe un cocean de varză) că nu a promis nimic acelui domn (și l-am crede), și chiar dacă a explicat ulterior că are dreptul să se întâlnescă oricând și cu orice persoană liberă în cadrul acestei țări democratice (și are dreptate, din punct de vedere logic și legal), întâlnirea nu a făcut decât fie să-i întărească porecla (primită anterior de la dl. Iliescu), fie să ne arate că Vântu sau altcineva îl are “la mână” cu ceva (gândindu-ne la o eventuală “teorie a conspirației”, precum cea emisă aseară de către dl. Mircea Badea, în emisiunea sa, în care dl. Vântu ar fi de fapt “pe felie” cu dl. Băsescu);
        • pentru dl. Traian Băsescu jurământul depus (pe Biblie, dar din partea mea, din nou, putea fi și pe un cocean de porumb), referitor la lovitura aplicată sau nu copilului din filmuleț, a fost cea mai sadică parte pe care a trebuit s-o îndure și totodată problema sa cea mai mare: nu Geoană a pus problema, ci dl. Robert Turcescu (moderatorul întâlnirii); deși a fost rugat să jure (pe Biblie, ca la Tribunal, iarăși îmi vine să râd) că “nu l-a lovit pe copil”, Băsescu a jurat “că nu l-a lovit pe copil cu pumnul în plex sau în față”: halal jurământ, putea la fel de bine să refuze să jure; a fost irelevant jurământul său parțial: dacă l-a lovit pe copil “cu piciorul în burtă” (cum zicea dl. Crin Antonescu aseară) și se dovedește acest lucru, nu vom putea spune că dl. Băsescu este mincinos de această dată (deși aceeași etichetă a fost de mult confirmată în alte chestiuni); acest jurământ invalid îi poate fi fatal.
        • Note:
          • Mircea Geoană: 4
          • Traian Băsescu: 4
          • Limba română și modul de prezentare:
            • Ambii candidați au făcut multiple greșeli de gramatică și/sau au folosit expresii incorecte; totuși dl. Mircea Geoană a vorbit mai prost decât contracandidatul său: spunând “au rămas decât 3 zile” în loc de “au rămas doar 3 zile”, sau chiar folosind ilogica dublă negație “fără lipsa …” în locul unei simple negații gen “fără …” sau “în lipsa …”, s-a descalificat din acest punct de vedere (însă mulți români nu dau doi bani pe asemenea chestiuni). Nici dl. Traian Băsescu n-a fost întocmai extraordinar, dar a punctat prin modul de prezentare, rostind cuvinte puține, apăsate (indică, poate fără să fie reale, o anumită claritate a ideilor, un calcul prealabil, și o anumită potență).
            • Note:
              • Mircea Geoană: 4
              • Traian Băsescu: 5
          • Note medii:
            • Mircea Geoană: 4.25
            • Traian Băsescu: 4.25

              Actualizare:
              Lucrurile care mi-au displăcut cel mai mult la cei doi candidați sunt:

              • dl. Mircea Geoană:
                • programe pentru viitor puține și slabe sau utopice: e clar că majoritatea planurilor mărețe nu pot fi realizate în viitorul apropriat, și oricum, nu pot fi realizate de către niciun președinte, neavând prerogativele necesare (desigur, în echipă cu primul ministru, ar mai putea fi un început, dar nu despre asta vroiam eu să vorbească dl. Geoană);
                • faptul că l-a vizitat pe Vântu în seara precedentă confruntării: n-a făcut nimic ilegal; dar nici ceva bun pentru imaginea sa; nu cred că porecla e de vină, ci mai degrabă că a fost constrâns, iar aceasta indică slăbiciune;
              • dl. Traian Băsescu:
                • existența unui plan de “luptă cu majoritatea parlamentară”, atunci când nu i-ar fi pe plac ideile generate de către aceasta, reconfirmat undeva la începutul confruntării; am mai discutat această problemă, nu reiau; (totuși, referitor la acest aspect, vreau să menționez că unii susținători ai dl-ui Băsescu au ajuns – am fost extrem de uimit citind astfel de idei zilele trecute – chiar la inepții de genul unei “dictaturi parlamentare” care ar trebui contracarată de către președinte – concept inaceptabil pentru o democrație europeană, fie ea și într-o republică prezidențială!)
                • faptul că a jurat parțial când a fost rugat să jure integral lipsa loviturii asupra unui copil, generând impresia unui adevăr mai complex (și mai cumplit) decât cel enunțat.

              În concluzie, eu consider că aseară NU a câștigat niciunul dintre cei doi candidați (ba chiar au rămas corigenți amândoi, conform notelor mele Dezamăgit). Oricum, în final, românii vor decide cine va câștiga pe 6 decembrie, iar decizia lor va fi luată, sper, nu numai pe baza celor întâmplate la confruntare, ci și pe baza întregii campanii electorale, sau chiar întregii perioade anterioare (conform memoriei fiecăruia). Așa cum am mai spus, dacă pentru Dvs. vreunul dintre cei doi este mai bun, iar celălalt mai rău, mergeți la vot și votați-l pe cel mai bun!

              PS: Sper ca în România să se renunțe cât mai curând la jurământul pe Biblie inclusiv la tribunal. (Oare este obligatoriu – știe cineva? – sau poți refuza prezența Bibliei dacă te declari de o religie incompatibilă, agnostic, sau ateu?). Știu că măsura a fost luată pentru a obține mai multe jurăminte drepte decât înainte și că funcționează (mulți români fiind religioși, cel mai mulți dintre ei creștini), dar mi se pare ofensatoare pentru unii dintre noi: Bibliile ar putea rămâne liniștite la biserică, unde te duci dacă vrei; la tribunal e posibil, teoretic, să mergi și dacă nu vrei, inclusiv luat pe sus de poliție cu mandat de aducere!

              About Sorin Dolha

              My passion is software development, but I also like physics.
              This entry was posted in Știri și politică. Bookmark the permalink.

              Add a reply

              Fill in your details below or click an icon to log in:

              WordPress.com Logo

              You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

              Twitter picture

              You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

              Facebook photo

              You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

              Google+ photo

              You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

              Connecting to %s