Paris, prima zi (Romanian)

De dimineață am plecat din Wembley (Londra) cu linia Metropolitan de metrou către gara St. Pancras International de unde urma să luăm trenul Eurostar (de mare viteză) către Paris pe sub Canalul Mânecii. Dar, ce să vezi, în stația Baker Street (intermediară) ne anunță că din cauza unei urgențe (s-a tras semnalul de alarmă într-un tren anterior), trenul nostru nu mai putea circula spre destinație (către Altgate) și că… se întoarce. A trebuit să luăm autobuzul ca să ajungem la gară și asta într-un timp foarte scurt: am ajuns abia cu 5 minute înainte de ultimul moment pentru check in la trenul Eurostar. Dar în fine, cu un pic de transpirație (de la viteza cu care a trebuit să mergem de la stația Euston pe jos până la gară) am reușit să ajungem în timp util!

Trenul Eurostar nu arată la exterior cine știe ce, și nici în interior nu e mare brânză. Cam ca o săgeată albastră românească, doar că mergea de câteva ori mai repede și prețul diferea, și nu cu puțin. (Oricum, noi ne-am rezervat biletele din timp și au fost mai ieftine un pic.)

La prima impresie Parisul arată (chiar și în centru – lângă Gara de Nord, chiar și până spre Galeriile La Fayette) jenant. Și nu glumesc. În Cluj e mult mai curat (la fel în Londra, Viena, Budapesta, Dej sau Jibou)! Mucuri de țigări pe jos, hârtii, alte gunoaie diverse, prin stradă. Praf destul de mult. Clădirile sunt altfel decât la Londra desigur, și deși majoritatea arată destul de îngrijit, există și multe nu chiar într-o stare deosebită. Cu alte cuvinte, la aspectul curățenie, eu zic că Parisul nu se califică. Și curățenia e o chestie destul de importantă, după părerea mea, pentru orice oraș, datămită pentru o capitală.

În Paris am ajuns în jurul orei 13 (ora locală) și am luat un metrou până aproape de hotelul la care ne-am cazat. Hotelul e foarte frumos. Camera e OK, ne-am odihnit un pic apoi am fost puțin în centru (din nou cu metroul parizian, care e mai rapid ca în Londra și parcă un pic mai recent), să vedem priveliști. Ne-am oprit în zona unui frumos pod peste Sena, de unde se vedea Domul Invalizilor și Turnul Eiffel mai în depărtare. (De la distanță turnul mi s-a părut cam mic, față de cât mă așteptam, dar Ioanei i s-a părut impresionant și romantic.)

Vedeți și fotografii în albumul Paris, June 2008 (fotografiile 1-19).

About Sorin Dolha

My passion is software development, but I also like physics.
This entry was posted in Călătorie. Bookmark the permalink.

Add a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s