Oricine se poate plimba 3km pe zi

Toată lumea spune că sportul e absolut necesar pentru o viață sănătoasă. De la familie la medici, de la anunțurile de la TV la propria conștiință.

Ce ne facem însă atunci când nu ne face plăcere niciun sport, nici măcar exercițiile fizice efectuate în dormitor sau jogging-ul prin apropiere? Și/sau nici nu suntem destul de ambițioși să menținem un program de sport intens zilnic, părându-ni-se epuizant și renunțând după numai câteva zile sau – în cel mai bun caz – săptămâni?

Nu spun că există o soluție simplă. Dar cred că există una cât de cât de compromis – necesită mai puțină ambiție, respectiv depunerea unui efort mai mic pe unitatea de timp și având un cost zilnic relativ mic – maximum o oră din timpul nostru liber:

(Totuși, dacă nu credem că sportul, în general, ne face viața mai bună sau mai lungă cu măcar 1/8, atunci sugestiile de mai jos nu vor funcționa pentru că vom considera pierdută o oră din timpul nostru liber zilnic, care este oricum de maximum 8h/zi dacă suntem în activitate și excludem timpul de somn.)

  • Găsim 2mp în casă și cumpărăm, respectiv montăm o bandă de alergare. Nu ne propunem să alergăm, ci doar să ne plimbăm. Dacă ne-am propune să alergăm conform programelor oferite de aparat și nu ne-ar plăcea, am renunța foarte repede. Sigur însă banda poate fi configurată pe modul plimbare, la o viteză de 3-5 km/h. Dacă avem natură pe lângă casă și preferăm plimbarea afară este la fel de bine: stabilim un itinerar cu lungimea specificată în paragraful următor. Ne asigurăm că avem pantofi de sport și un șort potrivit.
  • Ne propunem să parcurgem 3km distanță în fiecare zi. Nu ne propunem să creștem treptat distanța, dar nici să scurtăm distanța crescând viteza. Și – foarte important – nici un timp minim. Putem crește viteza treptat, dar numai când și dacă simțim că așa vrem, menținând distanța pe care dorim s-o parcurgem. Putem crește și distanța, dacă avem timp și așa vrem, dar numai după ce am parcurs 3km în acea zi.
  • Plimbarea și dușul de după mișcare vor necesita 45-70 de minute zilnic (la început mai mult, apoi dacă vom crește viteza, mai puțin). Trebuie găsit intervalul orar potrivit. Sunt sigur că vom ajunge să ne dorim să alergăm, iar atunci timpul necesar pentru exercițiu se va scurta ori vom mări distanța parcursă, dar nu ne impunem nimic în legătură cu toate acestea – lăsăm lucrurile să vină de la sine, impunându-ne doar distanța minimă și alocând intervalul de timp necesar.
  • Este mult mai simplu să menținem un program de o oră de sport ușor zilnic (plimbare) decât unul 15 minute de sport intens (alergare). Iar numărul de calorii consumate poate fi chiar mai mare în primul caz.
  • Dacă e posibil, alegem să ne plimbăm dimineața – mișcarea de dimineață îmbunătățește ziua. Poate fi înainte de serviciu și/sau înainte de a duce copiii la școală. Dacă avem program flexibil la muncă e cu atât mai bine, dar sunt sigur că oricine se poate trezi cu o oră înainte față de obiceiul anterior (e ușor și să modifici ora alarmei, minutul poate rămâne la fel): disconfortul psihologic asociat cu această schimbare poate fi limitat pur și simplu gândindu-ne că timpul și viața curg la fel la orice oră, ceasul este doar o invenție a omului.
  • Nu anulăm plimbarea în nicio zi și nu o reprogramăm niciodată pentru ziua următoare dublând distanța. Sigur, dacă într-o seară chiar nu putem adormi destul de devreme și ne este foarte greu să ne trezim pentru plimbare, putem să o amânăm pentru un alt moment din acea zi. Excepții de la aceste reguli pot apărea doar dacă ne cere familia ori în situații extraordinare (deplasări, deadline-uri, cazuri de forță majoră).
  • Ne asigurăm că nu-i deranjăm pe ceilalți membri ai familiei. Dacă dorm copiii ori partenerul de viață la ora la care efectuăm plimbarea, închidem ușa la camera în care este banda de alergare, ca să nu-i trezim. Sau dacă banda a fost montată în dormitorul în care la acea oră ar dormi încă soțul sau soția, ne putem înțelege cu el sau ea: ne putem trezi amândoi la aceeași oră și ne plimbăm pe rând; al doilea poate să se mai odihnească în timp ce primul se plimbă și va începe să se plimbe când primul merge la duș; după duș, primul poate prepara micul dejun pentru toată lumea; iar în ziua următoare inversăm rolurile.
  • În timpul plimbării efectuăm o activitate relaxantă, precum vizionarea unui film sau documentar înregistrat (avem DVR, nu?) – și așa probabil n-aveam timp de TV zilnic, ori dacă aveam, acum putem să combinăm activitățile, obținând confort psihic suplimentar. Oricum, vom putea sărbători zilnic că suntem sănătoși într-un mod cât se poate de simplu: doar cu o plimbare!
  • Mâncăm la fel ca înainte. Acesta nu este un ghid de slăbit. 🙂
Posted in Sănătate și întreținere | Tagged , , , , , , | Leave a comment

În ce măsură?

Începând de ieri ați putea găsi în presă articole juridice din care ar reieși, la prima vedere, că există judecători care înțeleg că sintagma “Partea P(X) din legea L este constituțională dacă prin X se înțelege Y” dintr-o decizie CCR înseamnă, de fapt, “Partea P(X) din legea L este neconstituțională dacă legiuitorul nu schimbă X cu Y în timpul T”.

Dovada sugerată ar fi, în acest context, reprezentată de o decizie recentă a Curții de Apel Alba, care – aparent – s-ar baza exact pe această logică – indicându-se faptul că abuzul în serviciul ar fi o faptă dezincriminată tacit, din august 2016, din cauza dezinteresului legiuitorului în legătură cu păstrarea constituționalității articolului din Codul penal care-l definește. (Decizia este definitivă, dar nu irevocabilă.)

Într-adevăr, conform Constituției, actele neconstituționale devin nule dacă nu sunt corectate de legiuitor în termenul T de 45 zile, dar articolul referitor la definiția abuzului în serviciu P(X) din Codul Penal a fost declarat constituțional în măsura în care prin X = în mod defectuos se înțelege Y = ilegal.

Așadar articolul nu a fost declarat neconstituțional, ci constituțional într-o anumită măsură și totuși judecătorii formulează următoarea chestiune: “[Curtea] constată dezincriminată fapta prevăzută de art.297 alin.1 C.pen. rap.la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 pentru care a fost condamnat contestatorul în dosarul nr.3230/97/2015“, ca și cum s-ar fi dezincriminat infracțiunea de abuz în serviciu odată cu trecerea a 45 de zile de la decizia CCR!  Și ne-am putea întreba, la rându-ne, în ce măsură formulările generice de mai sus sunt echivalente.

Dar ar fi o greșeală să ajungem acolo, pentru că revenind la decizia în sine și studiind-o mai atent, putem observa că acolo nu se spune că a fost dezincriminată infracțiunea de abuz în serviciu în general, ci doar fapta pentru care a fost condamnat contestatarul pe baza acelui articol (constituțional fiind numai într-o anumită măsură)!

Cu alte cuvinte, poate pur și simplu contestatarul a fost comandat pentru o faptă care ar putea fi catalogată ca abuz în serviciu dacă s-ar utiliza definiția inițială (cu sintagma “în mod defectuos”), dar nu și dacă s-ar utiliza definiția actuală (prin “în mod defectuos” neînțelegându-se “ilegal” cum cere CCR pentru păstrarea constituționalității). Iar atunci ar fi normală și corectă această decizie a Curții de Apel Alba fără să existe niciun paradox!

Posted in Știri și politică | Tagged , , , , , | Leave a comment

Copiii și tabletele: bine sau rău?

group-school-kids-tablet-pc-classroom-education-elementary-learning-technology-people-concept-computer-having-fun-47488177Răspunzând la întrebarea de mai sus, eu zic că nici-nici. Din motive obiective, nu există încă studii care să indice ce se întâmplă dacă în copilărie folosești un număr de ore zilnic un calculator, o tabletă sau un telefon, fie aceasta pentru jocuri, video playing, citit, sau orice altceva.

Chiar dacă unii psihologi sau sociologi își dau cu părerea, eu cred că nu trebuie luată drept adevăr absolut. Sigur, expertiza lor în domeniu îi ajută să obțină o părere avizată, dar rămâne – până când statistica o va confirma sau infirma – părere.

Iar părerea mea – aceasta fiind complet neavizată, desigur – este că dacă vrem să ne răspundem la întrebarea aceasta acum putem să încercăm să gândim puțin singuri.

Pornim de la următoarele axiome:

  • Copiii care folosesc suficient tehnologia – în joacă sau pentru a învăța – vor deprinde abilități absolut necesare pentru viitorul lor. Cei care nu o fac, vor avea un handicap.
  • Copiii care folosesc prea mult tehnologia – în joacă sau pentru a învăța – ar putea avea probleme psihologice sau fizice dacă temerile unora se vor fi confirmat. Iar cei care nu depășesc o limită ar putea să se bucure de o viață mai lungă și mai săntoasă.

Concluzia e foarte simplă: să-i lăsăm să se joace pe tabletă suficient, dar nu prea mult, nu?

Problema grea e definirea acestor limite. Putem însă lua în calcul diferența de formă dintre cele două axiome de mai sus: prima indică, după părerea mea, certitudinea, pe când a doua eventualitatea. Eu aș zice deci că e, într-o anume proporție, mai importantă obținerea unei vieți intelectuale de top decât posibilitatea îmbunătățirii unei vieți fizice anoste.

Totuși, nu putem ghici proporția corectă, deci nici numărul de ore zilnic maxim acceptabil pentru relația copiilor cu tehnologia, dar cred că valoarea corectă este mai mare decât cea la care ne-am gândit inițial, în special dacă am lăsat – chiar și inconștient – părerile alealalte să ne macine înainte de a estima.

PS: Când spun să ne lăsăm copiii “să se joace” trebuie să înțelegem că de fapt spun “să învețe”: aproape orice joc generează abilități neînchipuite, în domenii aparent izolate.

Posted in Sănătate și întreținere | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Motive de protest sunt: dar să avem grijă să le cunoaștem pe cele corecte

Oamenii nu prea apreciază textele juridice și nu le citesc (și eu o fac doar ca hobby). Probabil de aceea văd în jurul meu atât de multe exagerări neintenționate. Se întâmplă în ambele direcții; pentru că fiecare citește mai mult bula proprie și nu accesează sursele centrale.

De exemplu, unii nu observă problemele grave ale Ordonanței de Urgență a Guvernului din 1 februarie care:

  • redefinește, deși nu elimină, infracțiunea abuzului în serviciu din Codul Penal,
  • respectiv diminuarea nemotivată a pedepsei pentru această infracțiune – cel puțin e nemotivată urgența unei asemenea măsuri.

Iar alții susțin, pe lângă lucruri absolut corecte, unele chestiuni nereale, de exemplu:

  • faptul că dacă articolul I al acestei OUG va intra în vigoare oricine ar poate fura 40 de mii de Euro fără să fie cercetat penal, pe când fapta doar că nu ar mai încadrată la abuz în serviciu, eliminându-se astfel posibilitatea abuzului celor care cercetează și judecă asemenea fapte de abuz,
  • sau că Dragnea scapă automat de condamnarea cu suspendare anterioară și poate deveni prim-ministru; mai mult, nu prea observă nimeni că proiectul de OUG referitor la grațiere (care eventual i-ar fi adus un asemenea cadou) s-a transformat și s-a transmis ca proiect de lege pentru dezbatere la Parlament, în sfârșit înțelegându-se la Guvern că nu era atât de mare urgența sa, la Parlament putând fi respinsă complet și înlocuită cu – de ce nu? – o simplă realocare bugetară pentru construcția a mai multor penitenciare.

Să protestăm pașnic dar și informați corect, zic. Și nu ca o revoluție împotriva puterii alese de popor – aceasta este legitimă, votarea a decurs fără probleme – ci simplu, doar față actele ilogice sau imorale emise de reprezentanții acesteia. Și – ca judecătorii – prezumând nevinovăția, chiar dacă pare evidentă vinovăția, cel puțin dacă vrem stat de drept!

Actualizare:
Pentru “ieșirea din bulă” pot fi utile: Monitorul Oficial, LegisPlus ori un serviciu similar, sau măcar Twitter Search cu filtru pe limbă.

Posted in Știri și politică | Tagged , | Leave a comment

Random photos: moving ’em to Tumblr

I’ve previously posted photos from random locations on my blog under a specific category (Travel/Random Photos), and I’ll leave what I’ve posted where it is, but for the future I decided to move the collection to a new Tumblr account – rand-photos.tubmlr.com – that seems to be more appropriate to host such a topic. I’ve already included previous random location photos there, so if you want to continue to follow, you can see the complete list in the same place.

Note that if you do random trips and take photos in a similar manner yourself, you may also submit your items to this Tumblr account, and they will be published in short time.

Posted in Random Photos | Tagged | Leave a comment

Abuzul în serviciu: să ne lămurim

În Codul Penal valabil astăzi, avem următoarele (sursa: LegisPlus.ro, bazându-se pe Monitorul Oficial și juriști proprii):

ART. 297. Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.*)
──────────
*) Notă:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 8 iulie 2016, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art . 297 alin. (1) din Codul penal, constanându-se ca acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma “îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege “îndeplineşte prin încălcarea legii”.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, începând cu data de 8 iulie 2016, dispoziţiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, în măsura în care prin sintagma “îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora nu se înţelege “îndeplineşte prin încălcarea legii”, urmând să-şi înceteze efectele juridice, începând cu data de 22 august 2016, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.

Pe de altă parte, în Ordonanța de Urgență a Guvernului publicată azi, 1 februarie, în Monitorul Oficial (urmând ca art. I să intre în virgoare la 10 zile după publicare), avem stipulate următoarele:

m1

Iar ca motivare a urgenței (cerută de Constituție) – în legătură strict cu modificarea art. 297, alin (1), se poate lua în calcul această parte a preambulului:

m2

Comparând textul anterior al alineatului respectiv cu cel actualizat de OUG și observând problema constituțională a prevederilor inițiale, respectiv interpretabilitatea și, în condițiile menționate, încetarea efectelor juridice ale acestora după 22 august 2016 (oare de ce Parlamentul și Guvernul anterior n-au făcut nimic pentru a corecta situația?), plus indicațiile UE – poate chiar introducerea unui prag de control, pot înțelege urgența modificării, dar nu forma cea nouă în totalitate.

După părerea mea, în urma studierii motivării și a actelor speței, urgent era să se schimbe doar sintagma “îndeplinește în mod defectos” cu “îndeplinește prin încălcarea legii”, eventual completată cu introducerea unor clarificări pentru a asigura prezumția de nevinovăție (conform directivelor UE), dar nicidecum redefinirea abuzului în serviciu pe fond (exceptând, eventual un prag anti-abuz al celor care constată abuzurile), și nici micșorarea pedepsei aplicate în cazul săvârșirii acestei infracțiuni.

Într-adevăr, aceste modificări nu au legătură cu grațierea sau amnistia colectivă (acestea înțeleg că se lasă la latitudinea Parlamentului, cum e și normal), dar – cum e vorba de legea penală, ce are efect retroactiv conform Constituției – dacă intră în vigoare acest alineat al OUG-ului va duce la efecte interesante pentru cei care au comis deja o asemenea infracțiune în trecut, pe lângă faptul natural că efectele sale se vor aplica și în viitor (spre deosebire de o grațiere sau amnistie).

Dacă nu este modificată sau retrasă printr-un alt act al Guvernului, Parlamentul poate să aprobe sau să respingă ordonanța, iar cum art. I al acesteia – spre deosebire de restul textului – va intra în vigoare doar peste 10 zile, există timp suficient ca membrii organului nostru legislativ suprem să studieze foarte atent textele menționate și să acționeze în cunoștință de cauză și în conformitate cu interesul public – cel general, al alegătorilor lor – și folosind numai propria conștiință, precum judecătorii.

Oamenii pot le cere asta – la cabinetele parlamentare, prin e-mail sau social media, protestând pașnic față de textul OUG, sau prin alte mijloace legale. Personal, nu cred că Guvernul va da înapoi (iar demisia acestuia nu ar rezolva nimic din punct de vedere juridic), dar eu sper ca Parlamentul să respingă aliniatul 1 al art. I al ordonanței pe baza motivării inadecvate. Dacă însă îl va aproba (prin lege sau tacit) sper să fi dobândit în prealabil o înțelegere produndă a textului respectiv – va trebui să fie mai profundă decât cea dedusă de mine mai sus (greșit sau insuficient, în acel caz).

Iar în cazul respingerii OUG, Parlamentul poate emite ulterior o lege pentru corectarea tuturor situațiilor nedorite din Codul Penal, într-un mod corespunzător, obiectiv, transparent și bazat pe discuții constructive cu toate părțile interesate pentru clarificarea prealabilă a tuturor aspectelor.

Posted in Știri și politică | Tagged , , , , | 1 Comment

Dreptul de protest la puțin timp după alegeri?

Unii susțin că la puțin timp după alegeri oamenii n-ar avea dreptul moral să protesteze și că votul recent ar trebui respectat ca un monument istoric. Alții se limitează însă la a sugera că n-ar trebui să protesteze cei care n-au votat – considerându-i vinovați că n-au câștigat ceilalți.

Eu cred însă că protestul pașnic este un exercițiu democratic similar cu votul, dacă nu chiar mai puternic, iar momentul în carese exercită nu are deloc relevanță. Pur și simplu pentru că oamenii politici aleși, dobândind putere și fiind la rândul lor mamifere, tind să-și rezolve interesele proprii mai curând decât cele ale celor pe care i-au ales (ilegal sau legal dar imoral) și se schimbă, iar noi nu putem vota prea des dacă ni se schimbă, la rândul nostru, opiniile în acest caz – ar fi prea costisitor.

Protestul – luat în seamnă ca vot de facto peste tot în lumea democratică, inclusiv la noi (vezi căderea lui Boc dar și cea a lui Ponta) – este soluția simplă prin care oamenii pot comunica eficient cu aleșii, pentru a le reaminti de existența lor, imediat după alegeri sau mai târziu ori – ideal – deloc, după caz.

Așadar, să votăm sau să nu votăm la alegeri și să protestăm sau să nu protestăm oricând între acestea.

Posted in Știri și politică | Tagged , , | Leave a comment